Dezbaterea despre stabilirea domiciliului copiilor după divorț ridică o întrebare care merită mai multă atenție: cine își asumă, de fapt, responsabilitatea creșterii copiilor în timpul căsniciei?
Dincolo de argumentele juridice și de acuzațiile privind o eventuală favorizare a mamelor, există o întrebare esențială pe care o ignorăm prea des: cine s-a ocupat efectiv de acești copii înainte de divorț?
Societate patriarhală, dar cine duce greul în familie?
Republica Moldova este considerată o societate cu puternice tradiții patriarhale. Însă, în multe familii, acest patriarhat se manifestă mai degrabă prin autoritatea pe care bărbatul consideră că trebuie să o aibă asupra femeii, uneori impusă verbal sau chiar fizic, decât prin responsabilitățile pe care și le asumă.
Femeile din Moldova lucrează de mult timp cot la cot cu bărbații. Contribuie la veniturile familiei, au cariere și responsabilități profesionale. Doar că, pentru multe dintre ele, la sfârșitul programului de muncă începe un al doilea schimb.
Gătitul, servitul mesei, spălatul vaselor, curățenia, spălatul și îngrijitul copiilor, verificarea temelor, activitățile educative, drumurile la școală, la medic sau la activitățile extrașcolare. Și lista poate continua.
Toate acestea se repetă seară de seară, inclusiv în weekend.
Pentru o parte dintre bărbați, însă, ziua de muncă și responsabilitățile par să se încheie la ora 17:00. Ceea ce face femeia după această oră este considerat ceva firesc, o obligație transmisă din generație în generație.
Nu este văzut ca muncă suplimentară și nici ca un efort care ar trebui împărțit în mod egal.
Nu este doar o impresie. O arată și statisticile
Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, publicate în octombrie 2026, femeile din Republica Moldova dedică, în medie, 4,6 ore pe zi muncii casnice și de îngrijire neplătite, în timp ce bărbații alocă 2,8 ore.
Diferența este de aproape două ore în fiecare zi.
Mai mult, 86,9% dintre femei participă la pregătirea și servirea meselor, comparativ cu doar 44,2% dintre bărbați.
Aceste cifre arată că distribuirea inegală a muncii casnice nu este doar o percepție, ci o realitate măsurabilă.
Ce legătură are această realitate cu divorțul?
Legătura este simplă.
Dacă, timp de ani de zile, mama este cea care îi îngrijește pe copii, le cunoaște programul, nevoile, problemele, profesorii, medicii și activitățile, este firesc ca această implicare să conteze atunci când părinții se despart.
În unele familii, lucrurile sunt complicate și de abuzul de alcool sau droguri, violență, infidelitate ori dezinteres față de responsabilitățile familiale. Desigur, nu toate aceste situații au aceeași gravitate sau aceleași consecințe asupra capacității de a fi părinte.
Dar problema de fond rămâne: nu poți ignora ani întregi de responsabilități lăsate aproape exclusiv pe umerii celuilalt părinte și apoi să discuți despre implicarea parentală ca și cum ambii au contribuit întotdeauna în mod egal.
Ce spune legea?
Codul familiei din Republica Moldova prevede drepturi și obligații egale pentru ambii părinți.
Stabilirea domiciliului copilului nu ar trebui să fie o recompensă pentru mamă sau o pedeapsă pentru tată. Criteriul esențial este interesul superior al copilului.
Legea prevede posibilitatea stabilirii domiciliului prin acordul părinților și reguli pentru soluționarea neînțelegerilor, inclusiv luarea în considerare a relațiilor copilului cu fiecare părinte, a atașamentului și a condițiilor de creștere și educație. Copiii care au împlinit 14 ani au, în condițiile legii, dreptul de a alege cu care dintre părinți doresc să locuiască.
Prin urmare, faptul că un părinte s-a implicat constant în creșterea copilului poate fi relevant, dar fiecare situație trebuie analizată individual.
Din fericire, lucrurile încep să se schimbe
Ar fi nedrept să generalizăm. Există tați extraordinari, implicați în fiecare aspect al vieții copiilor, așa cum există și mame care nu își îndeplinesc responsabilitățile.
Tot mai mulți tați înțeleg că rolul lor nu se limitează la a aduce bani acasă. Participă la îngrijirea copiilor, gătesc, fac curățenie, ajută la teme, merg la ședințele cu părinții și își asumă responsabilitățile familiale alături de partenere.
Acești bărbați schimbă treptat mentalități și rup tipare toxice moștenite de la generațiile anterioare.
Iar această schimbare merită recunoscută și încurajată.
Responsabilitatea de părinte nu începe odată cu divorțul
Poate că, înainte să discutăm despre discriminarea taților în stabilirea domiciliului copiilor, ar trebui să vorbim mai mult despre împărțirea responsabilităților în timpul căsniciei.
Pentru că egalitatea parentală nu începe în sala de judecată. Începe acasă, în fiecare zi, prin grija, timpul și atenția oferite copilului.
Un tată nu trebuie să fie doar o autoritate în familie, la fel cum o mamă nu trebuie să fie automat responsabilă pentru tot ce ține de copii.
Iar după divorț, întrebarea esențială nu ar trebui să fie de ce copilul rămâne cu mama sau cu tata, ci unde îi vor fi cel mai bine protejate interesele.
Până la urmă, un părinte implicat nu este cel care își revendică doar drepturile, ci și cel care își asumă, zi de zi, responsabilitățile.
Vino în comunitatea aiCopil pe WhatsApp și Telegram și află primul noutățile, evenimentele și informațiile utile pentru părinți.
